duminică, septembrie 17, 2006

Sarut












Pana la urma mi-am salvat ziua. Si undeva, intre doua rostiri, m-am speriat de o umbra, umbra unei geci, dar am crezut ca e o pisica si am mangaiat-o. Ce bine ca umbrele nu lasa par.
Si ce-ai in cos, Scufita Rosie? Niste scrisori, lupule.
Sarutul intre doua femei e frumos si bun. E cald si fara dorinte egoiste. Il dai cand ei ii este frig, s-o incalzesti. Sau cand ii vine sa planga, sa-i inchizi gura. Barbatii de la masa beau bere si se uita la noi, chiar ne iubim. Si cei doi fosti iubiti ai ei, inca dependenti. Te voi iubi pana la sfarsitul barului, i-am promis. Si chiar asa a fost.

1.11.05

Rasfrangeri

1. tata, cand ma tinea pe burta lui si ma legana. Adormeam cu fata in sus, capul mi se pravalea dincolo de clavicula lui, asa imi placea. Ma trezeam pe perna roz cu o floricica rosie cusuta de mama.

2. felia de paine cu unt cu care m-a facut sa-mi fie rusine ca fusesem o vitica ticaloasa

3. punga de bomboane impartita cu V in clasa a 6-a, care ne-a pecetluit prietenia: una mie - una tie, doua mie - doua tie...

4. incercarea de a resuscita o pisica prin respiratie gura la gura

5. vrabia moarta si plina de viermi care mi-a creat o placere estetica atat de mare, incat am simtit nevoia sa o impart; am luat-o de o aripa si am dus-o acasa: uite, tata...

6. cele trei indragosteli: de Doru, pentru ca avea trei prenume si o alunitza in frunte, de Marius, pentru ca l-am vazut fumand si i-am dovedit interesul pe care i-l purtam parandu-l la diriga, si de Dan, care juca whist mai pasional decat saruta si-mi amintea de Mexicul dintr-o alta viata

7. prietenul meu Marian, cu care ma duceam in parc cu gandul de a ne invata unul pe altul sa pupam, ne stergeam cu maneca, ziceam 1,2,3 si!, inchideam ochii si ne busea un ras nebun

8. sfarsit de clasa a 12-a, noi imbracati in scolari de clasa intai, cu ghiozdane de imprumut in spate, fetele cu panglicutza, funde, sosete trei sferturi si uniforma scurta, baietii cu o sapca mititica in varful capului si cu camasa pepit, am numarat pana la 10 la ora de biologie si profesorul ne-a dat nota maxima la toata clasa, ultimul 10 din liceu... pe urma ne-am dus in parc incolonati doi cate doi, tinandu-ne de manuta si... am fumat

9. un necunoscut cu care m-am sarutat intr-un tren care pleca de la mare intr-o noapte. Habar n-am cum il cheama, ne-am vazut chipurile abia cand a rasarit soarele, eram frumosi amandoi

10. prima noapte de studentie, Club A, Dan, Gabitu, Anca, Laura, Ohara...

11. ultima seara de studentie, E., doar stii, mereu vei sti

12. welcome to the hotel Cismigiu , de ce furi, Chirila, de ce furi? Ai trait tu? Ai simtit tu?

13. cand aveam 4 ani am facut pipi in remorca unui camion de jucarie, m-am asezat pe burta si am bagat limba, era ceva nou, fierbinte si sarat

14. alte lucruri pe care le-am "gustat" pana la 6 ani: zapada, lipici, guma din gura Norei, mestecata inainte jumatate de zi, smoala, varul strans in coltul fotoliului verde, asfaltul fierbinte din fata blocului, creta alba si colorata, clei de pe scoarta pomilor, un fluture, niste pamant, miezul de carioca, nu stiu cum se numeste, era ca un burete si-l scoteam mereu, plastilina, cerneala, crema de zahar ars, ciubuc cumparat in secret de la tigani, snur de la martisoare

15. poeziile publicate in revista scolii si suspiciunea tuturor: sigur i le face mama ei

16. berlioz cu fundul roz

17. tata tata tata tata tata tata tata tata tata tata tata tata tata

18. Nunta Zamfirei, spectacol de poezie, dans si costume al grupei mijlocii, strofa mea, de la jumatatea poeziei, de ce nu mi-a zis nimeni ca nu trebuie sa mai spun si titlul, de ce, sala care radea in hohote, impulsul de a ma aseza pe burta pe scena de la Ateneu, refuzul de a reveni acolo pentru dansul cu printi, printese, regi si regine, branciul educatoarei, sotul meu, regele, pe care l-am calcat pe trena si care mi-a tras un pumn exact la ridicarea cortinei, si cafteala ce a urmat, spre deliciul onoratului public

19. mai spun eu cand mai am chef.

1.11.05

Trup


Si trupul tau, care mi-e astazi
Cel mai dorit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanuri.

Un cuvant puternic, un cuvant care-mi infioara si limba rostitoare de el, si gandurile care i se infasoara pe fonemele nerostite. Trup. Al tau, intinzabil, omidiform, nu diform, invelit in foi de ceapa, uite, de-aia imi lacrimeaza blegii de ochi.Te desfoi pentru mine, ca sa ma infoi in tine. Pe foi.
Trup sarutat milimetru cu milimetru, mangaiat cu literele, tzac tzac, tastatura sexuala si hlizita ce esti, te gadila degetele mele, te ghemotosesti sub u, sub a, dar mai ales sub bara space uite, ti-am dat mai mult space
Nu te mai cred, imi aruncai tu odata vorbe acolo. Iar eu iti spuneam ca voi avea camera mea, cu muzica si cu carti. Acum cartile ma apasa, sunt prea multe, prea strangatoare de praf, prea departe. Nu mai am chef de ele, le-a trecut vremea. In locul lor as pune in biblioteca fragmente din trupul tau, aranjate fara ajutorul nici unui designer, sa te citesc cand am chef, in ce ordine vreau.
Alteori imi spuneai alte lucruri. Tot felul de lucruri. Ca sunt rea, ca te fac ba fericit, ba nefericit, ca ti-e dor, ca te-ai saturat, ca-s prea departe, prea aproape, prea tarziu, prea neserioasa, prea trista, prea vesela... M-am adunat din cioburile scornite de tine, mi-am facut un trup care nu-ti mai apartine, care nu ti-a apartinut niciodata, pentru ca tu ai fost mereu altcineva. Din atatia tu m-am plamadit de fiecare data, pana am refuzat sa ma mai nasc. Gata, sunt intreaga, nu mai trebuie sa ma inventeze nimeni. E randul meu sa plamadesc un trup de tu si sa-mi decorez casa cu el.
Nu-ti place sa stai cuminte, zvacnesti, cracnesti, dar nu-i nimic, mi-e bine, mi-e liniste. As vrea sa dorm pana la vara. Sa adorm acum... acum... pe bucatile de tine inca imprastiate pe pat, cum altadata adormeam pe mormanul de carti si caiete si ma trezeam cu dureri de spate. Acum sigur nu m-ar durea nimic la trezire.
Trup trup trup trup trup trup... as rosti cuvantul asta pana ce as iesi eu insami din mine... intrupat tropot de foneme...

3.11.05

Stat(ut)ul in pagina



Ah, si daca nu mi-as mai fi pus de 100 000 de ori intrebarile astea! N-am catadicsit sa le caut raspuns; ori le-am ignorat, ori mi-am dat drumul pe tobogan. Sa simti ca mori daca nu-l gasesti pe EL la capatul holului, al telefonului, al tau. De ce EL? Pentru ca asa a vrut destinul tau sau pentru ca asa s-a nimerit. Nici nu merita sa te intrebi. Se intampla uneori si tot ce ai dreptul sa faci e sa te bucuri ca ti s-a permis. Si pe urma n-ai decat sa te inchizi inapoi in tine, sa-ti mananci de sub unghii bunatatile in care ai avut voie sa-ti bagi mainile. Eu am unghii scurte. Haha! ranjeste Naratorul. Hmmmm, ma supar eu si-mi afund bratele in cloramina. Na, ca nu mai mananc nimic, fac greva foamei, sa te vad cum ma mai inventezi.

2.12.05

Sa-ti scriu

As vrea sa-ti scriu ceva frumos, ceva care sa-ti placa, sa te doboare si sa nu te mai lase sa te gandesti la altceva. Mi-e greu insa, mi-e aproape imposibil sa ma adun si sa ma regasesc in starea aia de perplexitate infiorata pe care o simt totusi, de doua, trei ori pe zi, dar in momentele cele mai nepotrivite. Nici nu vrei sa le stii.
Cand eram pustoaica imi dadeam drumul la imaginatie si la dicteul automat. Scriam NIMIC, dar era asa de frumos! Ceilalti cautau sensurile, uneori le si gaseau. De cativa ani nu mai pot decat sa scriu despre CEVA. Poetry for poetry's sake e o varsta depasita. Iar cand scrii despre ceva-uri nu prea mai poti, dupa o vreme, nici sa scrii mult, nici sa bati campii cu gratzie.
Cand incepi sa studiezi textele altora temeinic, esti capabil sa te bucuri de maiestria scriiturii, dar nu mai poti lacrima pe un colt de roman siropos. Am patit asa si cu textele, si cu filmele. Cand imi intrase in cap sa fac regie film, ii agasam pe toti din jur, in timpul vizionarii, cu amanunte tehnice. Atunci mi se parea "cul", asa cum mi se parea si cititul cu compasul in mana. Vorba vine.
As vrea, asadar, sa ma pot intoarce la minunata naivitate a vorbelor care curg una din alta si sa-ti scriu asa:
imi esti continent minuscul, ma plimb pe pielea ta explorandu-te pana la ultima parere de rau si mai apoi. Te inghit, te rasuflu, te tac, fac o sfera din tine, o framant ca pe o coca, apoi ma uit cum cresc painea, cozonacul si covrigii...
Dar n-as mai fi eu, nu?

Am un creier labagiu

Nu mai pot sa scriu, nu mai pot sa simt. Sau simt, dar nu-i frumos sa-ti storci puroiul in public. Asa ca imi intorc spatele si-mi zic: du-te invartindu-te. Pana ametesti si cazi cu capul de bordura.
Si daca prind picior de Mos Nicolae, ii dau cu cartea-n cap. Cum care carte? Aia pe care ma chinuiesc s-o citesc de o saptamana si n-am ajuns decat la pagina 21.

si zilele trece...

Revelatia saptamanii. Am un creier labagiu. Reactioneaza la stimuli la care in mod normal ar trebui sa-si intoarca fundul (si nu in sensul ALA... ca tot mi-a zis aseara tembelizorul ca se insoara John. Elton John.) si incepe sa frece, sa macine, sa nu ma lase sa dorm, sa ma joc, sa mint, sa muncesc. E inchis acolo, in cutia aia pe care cineva a desenat doi ochi uneori verzi, alteori intunecati, de cele mai multe ori incercanati, e inchis acolo, zic, si ma improasca pe dinauntru cu tot felul de scursuri pentru care nu s-a inventat nici o drena si care se usuca si se lipesc de intentiile initial bune. Si doar ii zic: terminaaa, baaaa, ce, esti de capul tau? Esti de al meu! Nimic. Si as putea sa fac atatea alte lucruri bune si sanatoase doar: cumparaturi, sex, conversatie, emisiuni, mancare, curatenie, plimbari, nani, reclame. Sau sa citesc. Pana una-alta, mi-a dat voie sa ajung la pagina 37 a cartii aleia. Pana la Revelion poate ating chiar suta. Daca nu-l apuca iar pe asta. Ptiu!

7.12.05

Noaptea trecuta

Se invarteau cuvintele, aerul se topise si curgea printre noi, impiedicandu-ne sa auzim tot, dandu-ne posibilitatea ca din spatele cortinei de franjuri sa ne pricepem unii pe altii mai aproape.
Guinness si gin tonic, el spune ca Alin nu s-a schimbat deloc, asta pentru ca-l vede des, dar pe mine nu m-a mai topit chipul lui nordic... hahaha, Ignat a scris o piesa de teatru radiofonic, a luat premiu, e fericit in casnicia lui, dar tot nasol e, sanatos-voinic-si-nasol, desigur, el se enerveaza, e chiar misto, dar m-as pupa cu el, intreb de dupa halba de Guinness, nununu, ah, ce-mi place sa te ener..., taci, mai, spun eu, recunoaste piesa, pieceofcake, e dustinthewind, daca-mi zici si cine-o canta iti dau un pup, e kansas, da' tine-ti pupul, mai bine trage-mi si mie filmul cu oblio, lovehurts acum, da, ma, da, nazareth, lasa-ma sa vorbesc cu asta despre femeile misto pe care le stim, mai spune-mi anul, anul, anul, saptezecisiceva, si paaaaaatruuuuuuu, obsedat de cifre si ani ce esti.
Lansarea, lansarea, unde facem lansarea, ei vor in baza militara, da' e mai misto in backstage, uite si coperta, jaja, asta e alice in tara perversiunilor, da-i ca lumea, mai bine asta decat reproducerea dupa bosch.
Si aerul curgea, i-am trimis un sms unui om drag de departe, asa, printre franjurii calzi.
Iar am ajuns la 4 dimineata acasa si am adormit fara ganduri.

5.11.05

Eu

Eul cel bestial. Pe o cruce, cineva a batut un cui, de care a agatat un prosop. Pe prosop scrie: "gospodina buna-i face / barbatelului ce-i place". Ma tavalesc de ras, habar n-am sa fac un om fericit. Dar port crucea asta in spate, cautand un loc fertil pentru a putea-o planta.

4.11.05

As a matter of FUCKED

Mi-am amintit ceva ce am citit mai demult: "pana si cea mai patimasa dragoste e alcatuita din traversari ale atator pustiuri launtrice."

Si nu, nu e oarba.

Vine unul si-ti zice: altceva iti trebuie, uite, ochiigurapicioarelefrunteabaniiisteriile. Daca n-ar comenta, oamenii n-ar mai fi. Esti prostul ei, ii zic lui vocile, celalalt te iubeste mai mult, ii zic ei.

Dar stii si tu. Stii ca iti place sa stai alaturi de omul ala. Sa il visezi, sa il inventezi. Uneori omul pe care-l iubesti e doar un pretext. Alteori doar o conventie. Te iubesti pe tine acolo, iubesti sa simti in felul ala.

Pe de alta parte, cand lucrurile nu ies cum vrei sau cum ti-e tie comod, nu poti sa condamni pe nimeni pentru alegerea pe care o face. Nu poti sa impui nimanui sa simta altfel. Te enervezi, zici ca-l urasti pe cel care a ales gresit, dar de fapt urasti neputinta ta proprie de a fi in toate felurile. Urasti omenescul din tine, cel care prevents you from being chosen by the one you have chosen.
Si iar vine unul si-ti spune: e mai bine asa, trebuia sa se intample, era timpul sa deschizi ochii.

De parca i-ai fi inchis vreodata.

5.11.05

Punct si de...

As vrea sa-mi inventez o poveste punctiforma ca sa pot uni punctele cand vreau eu si in ordinea in care vreau eu, sa ma pot surprinde de fiecare data cu noi inceputuri si cu finaluri neasteptate. Sau sa pun un punctoi mare si gras la jumatatea drumului. Punct ochit, punct ratat, zic unii, spera altele. Cine sa vrea totusi sa ma de-puncteze? Si ce daca? Ma pun la punct imediat si fac punctii prezentului. Sau mai bine sa pun punct unui demers inutil? Da' daca sunt tentata de virgula? Eh... decat sa pun punctul pe i, mai bine pun puncte de suspensie... Iar obsesia asta de azi pentru puncte nu se numeste in nici un caz punctualitate...

21.10.05

luni, septembrie 11, 2006

Aristomiaow




Si acum am sa ma duc sa fac dus, am sa ma dau cu crema epilatoare, am sa cobor scarile, am sa ma duc la masina rosie, pe urma spre rutina, dar am sa pastrez starea asta. Tu vei ramane aici, ai sa mai lucrezi, ai sa mai fumezi, ai sa mai tastezi, dar ai sa pastrezi starea asta. Din mersul lucrurilor va mai veni cate o imbratisare pufoasa de matza care zgarie rau. Take carrrrrrr.



Intr-o zi, poate maine , poate azi, poate mult mai tarziu, am sa-ti pun sub perna un copy paste cu tine. Te voi scrie si te voi spune lumii, vei fi nemuritoare. Te voi scrie, Aristomiaow.



Sa nu-mi vorbesti de vieti viitoare, sa nu ma impietresti in proiecte, Mishka, mi-e bine acum, in secunda asta, pe marginea rujului, cu tine, aici e Emotia, aici e Povestea. Mi-ai fost anuntata, nu stiu cum se intampla ca stiu mereu, dintr-un zambet scapat, dintr-o virgula, stiu Povestea, cum voi primi patine, cum le voi aseza in debara pentru mai incolo, cum ma voi gandi cateodata daca a venit momentul si cum il voi amana. Imi repeti ca sunt trufasa, Mishka, dar nu stii oare ca trufasii isi iubesc de fapt vulnerabilitatea si din cauza asta o tin ascunsa de ochii strazii? Din drum ma intorci, ma strigi, imi spui adevaruri de otel invelit in catifea, asa ca in loc sa fac pe viteaza, te voi scrie si te voi pune in chenar. Cineva te va dezlipi de acolo candva si te va indesa intr-un portofel, iar atunci voi incepe sa te uit. Dar iarasi te voi scrie, din amintiri umplute cu fictiuni, din nou vei astepta sa te afli, te voi scrijeli pe coltul unui pupitru de scolarita si te va durea, Mishka. Te vei ascunde sub farduri, sub cearceaful de satin, vor veni sa te vindece, sa te dezveleasca, vor veni cu crema demachianta si cu riduri, dar tu vei zambi, sigura ca durerea te face frumoasa. Atunci ei vor pleca, iar tu vei sti ca mi-am pus patinele.
Sa fii geloasa pe barbati, pe tot. Spui ca barbatii sunt asa vulnerabili, cand sunt dezbracati… ti-e ciuda pe ei; goi, par subjugati. Esti geloasa pe orice, toti barbatii iti apartin, pentru ca sunt mereu disponibili, asa te-a invatat tatal tau, te-a invatat sa iti cauti singuratatea, dar el nu stia si nu dorea asta, te voia doar fericita, mandra si libera. Sa fii stapana propriului suflet pe distante mici, stapana franturilor, a intamplarilor, astfel nimic nu te poate infricosa. Atunci, in cele cinci minute in care barbatii sunt ai tai, le dai ce ai mai bun, misterele tale. E un targ corect, Mishka, nicicand nu te-ar mai putea iubi la fel, mai mult inseamna intotdeauna mai putin.
Cine te incolaceste cu vorbe iti poarta Poarta, oamenii sterpi nu au vorbe. Nu iubesti un barbat intreg, iubesti cuvintele lui, gesturile lui mici, inconstiente, iar cand ele devin demonstrative si mari, cand cuvintele inceteaza sa fie liane si devin comunicare, se topeste si dragostea ta in simplu atasament. Pentru asta esti tu facuta, Mishka, sa iubesti si sa te lasi iubita; daca ai inlocui fosnetul genelor si framantarea de buze moi cu freamat de arme si scrasnet de ganduri logice, ti-ar creste barba si mustati. Si totusi in prima ta privire catre mine se afla samburele acela de lupta. Atunci mi-am zis: ori o iubesc, ori n-o suport. Mi te povestise cineva inainte, nu aveam alt punct de referinta, dar cand te-am vazut, am stiut ca nu-mi fusesesi spusa corect, cea pe care ma asteptam s-o intalnesc nu erai tu, faceai parte din alta Poveste. Ai zambit intr-un fel si atunci am inceput sa te stiu. Mai tii minte poza? Toata lumea a spus ca e urata, chiar si tu, mai ales tu. Nu e cea mai buna fotografie a ta, dar e prima pe care ti-am facut-o, iar inceputul acela de zambet nu mai exista in nicio alta imagine cu tine. Acolo esti tu, Mishka, netrucata, neprefacuta, frumoasa.



Intre noi, Sushenko, exista o energie semirazboinica, dar una cu moliciuni si rotunjimi, sa aratam cum suntem, sa ne demonstram sinceritatile, sa ni le demontam. Cu ceilalti acceptarea e una simpla si fireasca, desprinderea la fel, eforturile nu se repeta, nervii de plastilina nu dau voie la recuceriri. Tu esti regina subtiranica, Sushenko, poti fi blanda si iubitoare, dar domini pe furis si esti ticaloasa pe-nserat. Iar eu iti sunt supusa. Ma vei scrie?



Te voi scrie, Mishka, intr-un alt acum, te voi imprastia in iarba, te voi ascunde sub pietre, te voi presara in mare, voi inmuia pensule in tine, te voi imparti in note muzicale. Te voi risipi, Mishka, asa vei putea mereu sa te cauti, numai asa vei putea sa te bucuri cand te gasesti, pentru a te compune, a te recompune. Iar cand te voi vedea captiva in cautarea aceasta, tinerete-fara-batranete ii va fi titlul. Apoi, pe muteste, pe nevazute, pe de nimeni stiute, Sushenko Aristomiaow isi va aseza patinele inapoi in debara si va adormi.