Doru(l)

Si stiu, da, stiu ca va veni clipa in care-mi va ajunge doar ce-mi amintesc.

Mi-am dat seama ca un alt lucru pe care nu-l, din prea multele pe care nu le, este dorul. Am spus de atatea ori ca imi e, oi fi mintit. Poate nici nu exista dorul, de fapt, iar romanul, nascut poet, isi numeste atat de frumos lipsurile. Esenta dorului, o vorba care ne salveaza pre noi de la a da explicatii, ar fi de a nu. Eu mai ales nu, si nu de acum. Dar daca nici macar acum, inseamna ca poate chiar nu exista. Iar daca nu exista, m-am scos.

Mai departe, ma ras-torn, adica ma torn dincolo. Si ma ras-ucesc sa vad nu numai cu ochiul.

Eu mai ales, eu m-ai ales.

mmm

Cica la Sf. Ioan Damaschin: "pacatosul uraste si ceea ce pretinde ca iubeste." Nu. Pacatosul si credinciosul laolalta. La fel. Imposibil sa uiti de tine, indiferent de credinta pe care ti-o impui (ca daca nu e voluntara, constienta, nu se pune). Indiferent daca-ti pasa sau nu in ce vei calca in secunda urmatoare. Penetrating (or not) the deepings. Faci fapte bune pentru propria-ti satisfactie. Abstinentza e masochism. Masochismul e viciu. Nu renunti decat din neputinta, nu din superioritatea pe care ti-o asumi (si in care de fapt nu poti crede) ca si cum te-ai scutura, intr-o curte, tu - gaina ciufulita, abia despartita de un cocos grabit. Te scuturi si pleci mai departe. Nu poti uita. De astaaaa... tine. Credinta e vanitate. Credinta e pacat.

Un siren intr-un lighean

Nu te mai zbate, nu te mai impotrivi, nu mai spera. Nu vei fi niciodata fericit. Oceanul in care dai din maini, din picioare si din creieri e doar un lighean cu apa statuta. Cine si-a spalat picioarele acolo? Tu nu stii, pentru ca pentru tine asta e lumea. Nu ai incotro, trebuie sa-ti accepti coaja de nuca sau barcutza de hartie si sa plutesti... sa plutesti. Nu stii ca de fapt te intorci mereu de unde ai plecat, repetand aceleasi greseli. Pana intr-o zi, cand barcutza se va opri. Nu ai unde sa fugi. E suficient sa incerci sa-ti iubesti coaja de nuca. Stiind ca nu vei fi niciodata fericit, dar traindu-ti pe deplin maruntele, umilele bucurii, puncte de sprijin pe cercul fara inceput si sfarsit pe care navighezi.

Slice

Acum 15 ani am invatat sa cred in destin, mi-am gasit in palma chiar linia lui, desenata cu o unghie a lui Dumnezeu. Apoi am mai uitat, dar mi-am amintit iar, de fiecare data cand ceva inexplicabil se intampla.

Ochiul meu va picura in soapta. Nu pentru multa vreme, nu indeajuns de multa vreme.

Si mi-am plimbat singuratatea in hamuri, cu botul infipt in botnita de nu-uri, cu picioarele in capcane de aur. Fumegau amurgurile.

E o groapa de la tampla la inima, noi nu vom fi fericiti impreuna, dragul meu. Si totusi sunt aici, vorbindu-ti, spunandu-ti ca vreau sa fiu singura, dar pe de alta parte ca singuratatea, care atat de mult imi place, ma imbolnaveste, ca nici chiar aerul meu nu-l pot expira decat impreuna cu cineva. Si oare ce-ti mai spun? Ca insingurarea e un moft, iar pretentia solitudinii se dizolva in simulare de plimbare de seara pe strazile astea cunoscute, presarate cu :rolleyes:, :blob:, :mrgreen: sau :rofl: .

Oboseala ajunge sa fie singura realitate convenabila. Sau poate numai recunoscuta.

Imi vine sa rad cand ploua.

oct. 2005

V

Intre timp vor trece ore prelungi, jogging de-a lungul inghetului. Mergem mai departe, ce, reuseste cineva sa se intoarca din mai departele? Vorbe, vorbe, vorbe.

If i fell

Vocea mea cazu intr-o soapta, am cazut si eu si am redevenit copil, vocea mi se ducea undeva, pe o planeta cu nume rotund. Daca ma prabusesc inseamna ca tu ma astepti la capatul vocii mele care cade doar pentru a urca din nou. Se face seara, vocea mi se

Se face seara, vocea ti se transforma in soapta, eu, copil, ies din pantecul mamei si te ating, femeie. Daca ma prabusesc inseamna ca ma descopar. Era decembrie, ma nasteam greu sa te nasc si mai greu, dar nu stiam atunci. Pendulam intre mama si tine, intre mama si mama, intre tine si tine. S-a intamplat

S-a intamplat ceva, astfel incat dupa decembrie a venit ianuarie, parea firesc. Eu ma tot minunam de pom, globuri, lumanari, de tata imbracat Rosu in Mos Craciun. Ma minunam, ca in fiecare an, de iarna, apoi ma tot miram de tine si vocea mi se ducea undeva, pe-o planeta de zar si de vreasc, nu ma inselam

Nu ma inselam, eram aproape unul de celalalt, dar eu din copil voiam sa devin barbat si deveneam si mai copil. Ma primeai ca pe o felicitare de anul nou de la nuimportacine, ma asezai in teancul legat cu funda roz, undeva, pe la mijloc, ma amageam ca o faci pentru a ma proteja de praf si de lumina, imi spuneam ca te impresioneaza alura mea de felicitare originala sau poate refuzul de a fi o persoana, dar atunci te modelam frematatoare

Dar atunci te modelam, frematatoare. Te faceam din vorbe, noaptea isi toca intamplarile, iar tropotul de om imi acoperea vocea. Pentru tacere trebuie sa-ti fie ori foarte bine, ori foarte rau, mie imi era bine si nu-ti spuneam, te caram dupa mine in locuri care nu-ti placeau, dar daca nu te revoltai insemna ca-ti placea sa nu-ti placa. Ieseam din

Ieseam din tine numai in decembrie, ma nasteai greu sa te nasc si mai greu, vocea ta, camera ta erau ca un argument in forma de confesiune. Ma opream uneori sa respir, sa exist, si-ti povesteam apoi despre cum n-am fost pe front, rana era o butaforie, ce mai conta ea, daca nici gerul, nici vara nu mai contau? In intuneric parca se zbatea altcineva

In intuneric se zbatea cineva, paseam spre conturul in haine albe si exersam mangaierea fara atingere, stiam ca-s atat de multe gari in fiecare plecare si parca nu voiam s-o ratez pe cea mai frumoasa. Erai acolo, parca imi era deja dor, parca imi era deja frica, erai acolo, in camera cu sine de cale ferata. Se zbatea cineva, calatorul in haine albe

Calatorul in haine albe sunt eu, ma apropiam de mine, exersam mangaierea pana la atingere, eram rece, deja murisem sau era doar iarna. Poate plecand am ramas in camera ei cu pereti albastrui, poate a plecat ea... nu, eu nu am fost pe front, rana e o butaforie, nu exista, dar nu vreau maini straine care sa verifice daca mint. Demult nu mai dau telefoane, soldat absent la datorie, marai o formalitate, doua, trei, ma gandesc la ea si la camera pe care n-am indraznit sa o intreb nimic, doar ii povesteam intamplari

Doar ii povesteam intamplari cu planete si coincidente, cu mine se intampla destinul sau poate eu ma intamplasem demult cu el, scriam povesti albastrui peste peretii in haine albe, toate incepeau si se terminau in decembrie, tot scriindu-le, m-am ratacit in ele si n-am vrut sa caut iesirea. Eram oboseala vocii mele, poate

Poate eram oboseala vocii tale care se tot duce undeva, pe o planeta cu nume rotund

Pe o planeta cu nume rotund, daca ma prabusesc inseamna

Daca ma prabusesc inseamna ca esti gata sa te nasti

Sa te nasti, daca ma prabusesc

Prabusesc castele. Cel care zambeste primul e cel care moare.

Cel care moare poate zambi.

Tell me what you see (2)

Nu te uita nicaieri si totusi spune-mi ce vezi.
Ghiceste-te in miezul cuvintelor cu ochi de topaz, mainile pline sa-ti poarte noroc.
Voi ramane cu obrazul lipit de pantecul zidului care esti pana voi auzi ce vezi
Cand inchizi ochii.

Si spune-mi, spune-mi daca mai e ceva in sus de prelunga,
prelunga...

Alung cu mana umbra de pe geam. Il intreb, ma intreaba: ce iei impotriva spaimei?

Iar singura bucurie e sa te bucuri simplu si neconditionat.

bar code

Ceata

In seara asta cred ca ma indreptam spre casa, drumul era stiut, masina aceeasi, ea mereu stie sa se intoarca. Pot sa inchid si ochii, am incercat. In seara asta, insa, masina mea a facut la stanga prea devreme sau prea tarziu si dintr-o data pe langa mine treceau case straine, necunoscute stradute pietruite si un caine. Nici urma de alte masini, nici urma de biciclisti, nici urma de mine, cea stiuta. Eu insami eram undeva intre devreme si tarziu, agatata ca un glob in crengile cetii, negandind ca mai trebuie sa ajung undeva, doar apasand pedala de acceleratie mai tare... si mai tare. La radio - Beatles, I'll follow the sun. Noaptea se prelingea pe geamul masinii, I'll follow the sun, imi spuneau serpii de iedera ce parasaeau deocheat o casa veche, dezbracand-o, lasand-o prada frigului. Sa te incolacim ponegrind singuratatea, sa punem in loc de tine un brat alb, evadat din muzeu, din statuie, un brat care are degete ferme la capat, ele sa insface volanul, tu sa fumegi bland o bucata mai sus. Amagind, galgaind. Melc, melc... In ureche pumn. Masina - adapost sau claustru? Cochilie nebuna care frige, bezmetica umbra-zabrea. I'll follow the sun, murmurau mecanic buzele mele, desprinzandu-se de trup. Mainile de volan, talpa de pedala de acceleratie. Si m-am oprit in mijlocul unei intersectii pe care, la un moment dat, am inceput s-o recunosc. Departe de casa, ce strazi m-or fi dus acolo ? Cantecul se terminase, asa ca pe durata calupului de reclame am gasit bulevardul, oamenii, semafoarele. Si am ajuns acasa. Acasa?

Tell me what you see (1)

Venea din ce in ce mai putina, o simtea cum in fiecare zi disparea si ar fi vrut sa afle ce se intampla si ar fi vrut... Pe ea o calcase trenul intr-o zi oarecare si tot veneau ba maini, ba genunchi, uneori buze. Poate nici n-o calcase trenul, poate se inecase vara trecuta sau poate se imbolnavise de ceva foarte grav. Sau poate chiar nu avea nimic si doar lui i se nazareau tot felul de ciudatenii, cum poate sa se imputineze un om?
Sau poate doar o uitase.

Asa e jocul

Cauta, ma, cauta-ma, scormoneste acolo unde as putea fi si nu stiu ca am fost vreodata. Anuleaza istoria si fa o bila de lut, rostogoleste-o in josul ipotenuzei triunghiului dreptunghic - pe latura mai scurta mocnesc amanari sangerii. Pot sa-ti dau eu cartea si tot n-ai sti, sub randuri sunt alte scrisuri, intr-o limba veche. Bolovanii nu se dau la o parte, fac parte din joc, peste ei lianele se prabusesc ca o cortina verde.

Suntem scrisi cu sange, ma.

la mare, la luna

Din hotelul scortos, cu balcon imens si vedere spre mare, tusti in masina, iar apoi printre jumulitii fara fite si vinovatii fara vina!
I will survive - un gand micut, imi ziceam ca as vrea sa ramana, sa pot sa ma simt nebuna si maine, cu nisipul din Vama in bascheti, cu calcaiele in sfarsit libere. Talpilor nu le pasa de piatra ponce vanduta pe plaja de tiganci, nici de pila adusa de acasa, ele danseaza pe scoici, in praf, sunt frumoase asa, zgariate, neslefuite, neprefacute. Vara asta am sa ma-ndragostesc de tine. Tu! Cel care-mi poti iubi talpile desculte, murdare, fara tocuri, tu, cel care ma dezbraci incepand de la cercei. Degete lungi, desenand paralele tremurate la sira spinarii, apoi scornind forme noi din parul ciufulit.
Dupa o ora in baie, talpile sunt din nou roz, cearcanele potolite, parul pieptanat, crema intrata in piele, ce oare-mi lipseste?
Intr-o zi am sa ma imbrac intr-un vesmant mai gros decat un abur, altul mai trainic si mai fr... . Vara asta. Sau iarna viitoar

e.


iulie

cv cu poze atasate

Ma numesc Ummagumma si fac cu mana vrabiilor.
Am doua balcoane, unul spre vest, altul spre nord, noaptea
Mai ies pe cel cu vita de vie si fumez. Acesta
Este un jurnal, deci sunt egoista. De ce
Esti singura?
Pentru ca atat am putut eu.
Si pentru ca asta este felia din mine care se potriveste locului.
Fragmente, da, bucati care te fac sa te simti
Intr-un fel. Restul - ardei umpluti.
Nu mai suntem mici, nu mai suntem.
Aici poti sa-mi spui Pan. Nu cant la fluier, ci la pieptene. Peter Pan.
El canta la zane.
Cand mi se fac fotografii, aproape niciodata nu ma uit in obiectiv.
Daca ma uit, ma incrunt, parca n-as vrea
Sa ma las locuita de alti ochi. Iar in pozele de grup,
Sunt mereu la margine, parca gata de plecare, privind
Aiurea. Cainii care traverseaza pe trecerea de pietoni se uita inainte,
Au o directie, eu parca nu.
Si la mese tot la margine, daca as avea
Un umar in dreapta, altul in stanga, m-ar strange ca
Niste gratii. La sfarsitul lui 2001 am absolvit
Scoala de fraieri, atunci
S-a intamplat asa:
Podul de piatra s-a d... Nu. A sunat telefonul.
Tot ce ziceam ca e munte, s-a facut hau, am o bratara
Cu opt drumuri, il aleg intotdeauna pe cel din mijloc, drumurile
De la margine nu-mi fac bine, pentru ca
Nu-s oameni acolo, iar eu nu ma pot pierde decat printre ei.
Stau la margine numai cand stau, stii?
In poze, cu ochii departe, spre drumul meu, ala.
Am o prietena cu care-mi trag suturi la metrou si
Pe sub mese. O alta cu care ma tin de mana in poze, am
Un prieten care ma asteapta in gara si-mi zice: Hai,
Ummo, sa fugim in lume. Lumea e scurta, se sfarseste mereu
Pe vreo terasa.
Lucrurile urate le uit, amintirile mele sunt intotdeauna frumoase.
Nu regret ce aleg, cineva mi-a spus deunazi: Asta-i Umma,
Se bucura si cand e suparata.
Am coborat dintr-un anotimp out of stock, schimonosit si decolorat, inca
Ma simt tributara Timpului petrecut sus. Adun caramizi.
Acum.
Sunt o minciuna, o impotrivire si-un hohot, pot
Sa fac un om fericit, dar nu multumit, fata, visezi?
Numai ziua, dragul meu, numai ziua.
Ma gandesc sa-mi construiesc un ochi, in 2005 mi-am construit o scorbura
In care mi-a placut sa mint, acum i-am pus bolovan la intrare.
Cu ochiul virgin, ma voi uita in obiectiv..
Intr-o alta zi, ma voi lasa de rontait unghii
Si voi avea din nou cu ce sa sparg ochiul, o unghie perfecta,
O efemerida, are sa-l desumfle.
Cu ochiul meu naked si empty, voi vedea.

- intr-o alta ultima noapte, nehotarandu-ma la aruncarea acestor coji (blugiciorapitricou);
- imi vine sa ma invart, sa ametesc, caracterul peremptoriu al propriului c.v., mai sobru nu m-am priceput, cine-i banuieste avatarurile, s-ar putea sfarsi peste patru pagini sau dimineata sau;
- sa ma justific, deci: am omorat cu buna stiinta o taina si tot ce numeam hieratic: drumurile pravalite uneori in revelatii, am dat climaxul pe colaps;
- imi pare rau?
- sau nu;
- ma intristeaza uneori omenescul, desi alteori imi e cel mai comod;
- dar iubitul meu trebuie sa fie un zeu;
- un personaj, pentru ca, la Umma Ummei, totul e o scorneala, e fum, nu se poate pipai, deci nu se poate fura;
- dar se poate ucide;
- covarsitoare incercare de a rememora, da, tu, in esenta ta, ai meritat atat de mult, ar fi fost in puterea mea sa-ti ofer multul - asta teoretic; dar ce fac?
- ciopartesc mereu, continuu, cadavrul personajului meu, il expun pe taraba, te oblig sa te uiti;
- iti povestesc, dizolvandu-i pe ceilalti in segmente, in mine, in blegi apropouri, sunt toata un ghem de semne mnemonice, rostogolindu-se, deviind;
- infirmitate, da, pentru ca nu puteam singura, din egoism ma adresam tie, oho, daca m-ai fi putut auzi, dar erai eroul stiut doar de mine, imprevizibil pentru tine insuti, nici nu stiai astazi ce voi hotari sa faci maine;
- era unul dintre exercitiile mele preferate, nu mai citeam nimic;
- sunt trista pentru ca nu regret asta;


Si nici macar nu incerc sa-mi inchipui cum am murit eu in tine.

iulie

Randuri care incep cu majuscula sau despre eroismul meu gospodaresc

Ce crezi? Mai incepe filmul?
N-am fumat azi decat trei tigari, am fost ocupata cu aruncatul.
Cutii, sacose, pantofi vechi, borcane in care nimeni n-ar mai fi pus zacusca.
Si nici compot sau castraveti sau ce mai pun oamenii,
Cand isi aranjeaza camara pentru vremea cu brazi schimonositi in sufragerie.
Numai amanari erau in borcanele alea, in cutii era praf.
Mi-am amintit de tata si am strans din dinti, nu pot sa plang.
Apoi am dat cu aspiratorul, o, none but unthrifts, dear my love, you know.
Sa ne desfacem sau sa ne prefacem? Si filmul
E deja la jumatate, nu-ti bate capul, e vechi.
Toti avem nevoie de o pestera, a mea are un covor albastru, stau intinsa pe spate.
Nu fac abdomene, doar ma uit la norii rupestri, am descoperit pe un raft
Un iepure mare de ciocolata, fusese cumparat pentru un copil
La care n-a(m) mai ajuns.
I-am mancat urechile si burta, apoi
Am gasit doua castane sub dulap, erau uscate, as fi putut
Sa le iubesc putin, dar mi-a fost lene.
Mireasa-adormita-ntre carti, cu vin si tigari si dulceata,
Viseaza sosiri fara harti si zambetul tau dimineata.
Cacat, le arunc si pe astea, nu le mai cunosc.
Nu esti decat un loc gol in parcare, suflu in iaurtul proaspat scos din frigider.
Pe unde-o mai fi lumea mea cu oameni buni?
S-a terminat filmul, se pupa unii, iertandu-se.
De ce mi-ai omorat, ba, eroul?

Mici

Am un baiat cat un degetar. Se ghemuieste si nu-i pasa cand ploaia ii rontaie geamul. Ba nu. Am un baiat care locuieste intr-un degetar, de unde ferestre? Nici acoperis nu are, ii ploua cerul in plete. Duminica e dupa sambata si e mai trista, isi intoarce degetarul si fuge din el, sa nu-l gaseasca o fulgeroaica ameti... depr... pre... In fine, degetarul intors, sabia nu-l... nu-l ce? Martea nu. De fapt, casa mea e un degetar, stau in ea si numar stelele, ele nu se termina niciodata.

.................

Scuza-ma daca nu-nteleg ce spun. Am sa te inventez aici - a cata oara? - si poate o sa-ti dau si nume si poate ca o sa-ti bag in plic ecranul asta cu litere, nu ca raspuns la o scrisoare veche, aruncata in mine acum niste vieti, si nici pentru a-ti boicota presupusii idoli. You're not my adolescent dream, zice textierul, dar tu n-ai nici o vina. S-a intamplat sa te gasesc intr-un mine mai vechi si pe deasupra tu, ca personaj, ai marele avantaj de a exista si in acelasi timp de a fi pura fictiune, puzzle pentru ora 3 din noapte. Sa incerc sa te (re)compun? Demersul mi-ar fi jalnic. Un baiat imi scria odata, si mai demult: "Stiu totul despre mine. Singurul lucru pe care nu-l stiu despre mine esti tu." Intre timp m-am facut mare si ceas, sun intotdeauna prea devreme sau prea tarziu, iar daca cineva ma si crede, ii cant: "melc natang, ai crezut in vorba mea / mincinoasa. ea glumea". Si pe urma imi caut o ora mai confortabila. Unanuntimp. O scuza. O amanare. O niciodaciune. Passons. Va urma.

.........................................

Urmeaza. Intuitia feminina e o sintagma creata de barbati la modul peiorativ. Intutia feminine – sa-i spunem asa , e o conventie – e ceea ce femeile stiu deja, e ceea ce barbatii incearca sa demonstreze logic, statistic. Ilogica feminine. E acelasi lucru. Ilogica mea muiereasca imi spune despre tine. Uite-asa, intr-o secunda, mi-a sticlit o sinapsa, am crezut ca tu chiar existi si ca te stiu, ca stiu totul despre tine, ca singurul lucru pe care nu… Va urma?

.........................................

Eram sertarul secretelor tale, eram plusul tau de memorie, eram flacara care te aprindea pe tine in loc de tigara, eram nemuritoare... Anii au trecut, am inceput si eu sa uit, incerc sa fac ordine in sertar, incerc sa descopar ce ma motiva altadata... drumurile multe, nebanuite, pericolele ce ma pandeau, dar nu ma prindeau, vorbele in doi peri, siguranta ca sunt irepetabila, caietele, scrisorile de fiecare zi din cutia postala, fataiala prin parcuri, nadragii rosii cu dungi albe, rochia roz, espadrilele rosii sau verzi, pantalonii scurti de contrariat vecinii seriosi, cartile pe care inca nu le citisem, amintirile pe care inca nu le aveam, tu-ul cu care ma jucam ca o felina. De dragoste. Iubitul prin scari de bloc, ceaiul cu lamaie daruit si coborat cu franghia de la etajul al doilea al blocului meu verde sclipitor... si tata in balcon, aparandu-si onoarea lui de familist. Vrei un ceai?