as vrea sa faci pentru mine asa:
sa ne uitam la un film care imi place numai mie,
la care sa adorm tinandu-te de mana,
pe urma sa ma trezesc, iar tu
sa-mi spui cum s-a terminat.
si as mai vrea sa stam
pe un deal.
sa fie vara si racoare
placuta - nu ca-i frumos cuvantul asta? - ,
si sa ne uitam la nori, sa ma enervez ca tu
nu vezi un cal, ci un fotbalist,
apoi
la stele, dar mai putin, ca astea sunt cam la fel.
si tocmai pentru ca mi s-ar inchide ochii,
te-as ruga, cu glasul ceva mai somnoros,
sa-mi citesti ceva, iar tu
ai incepe sa-mi povestesti despre cainele pe care nu-l stiu
si despre surorile tale, despre fratele lor
si despre ce voia sa se faca atunci cand va fi mare
si despre ce-a visat in ultimii cinci ani.
n-as vrea
sa te intrerup decat daca devii prea serios sau daca
iti amintesti de ceva urat.
si as mai putea
sa-ti spun si tie povestea pe care i-am spus-o Ioanei
in timp ce curatam cartofi..
era, bineinteles, o poveste despre un cartof
si despre o cartita oarba,
de care cartoful, plantat din greseala intre rosii, s-a indragostit.
dar mai intai iubise o rosie, adica inainte de cartita,
si rosia facuse fleosc,
de ajunsese el, cartoful, sa creada ca n-are voie sa iubeasca, pentru ca distruge
tot ce indrazneste sa indrageasca,
apoi
cand a aparut cartita cea oarba si
l-a rontait pana a mai ramas doar un coltisor din el,
a mai invatat o lectie:
ca binele asa e el, doare.
si s-a lasat iubit in felul asta, orbeste,
stiind ca love is as blind
as a mole.
asa.
ti-as spune inventia asta,
te-as lasa s-o completezi
si
i-am cauta impreuna un final fericit
ca-n povestile alea cretine si misto.
pe urma
am incaleca pe-o sa,
iar daca n-am muri, ne-am mai iubi si maine.
