Galben

Am inceput prin a-i cerceta buricul. Eu eram o fata, ea era alta fata. Sub tricoul ei galben era cald si mirosea a rodie si orhidee. Euphoria.
- Vezi, fata, sa nu mi-l intinzi, ca e de la Marks & Spencer.
- Si daca intr-o zi ti-as saruta buricul, m-am hlizit, nu-i asa ca ai schiopata putin?
Dupa ce si l-a dat jos, mi-am tras tricoul ei peste ochi si am privit camera: in ce lume galbena mai traim si noi! Pe urma am continuat, am zis: iesim azi? Ne prinsese dupa-amiaza in acelasi apartament. Langa pat era o cutie de chibrituri, mi-a venit ideea sa-i construiesc pe burta un labirint din bete, dar m-am lasat pagubasa, era la fel ca mine, n-ar fi stat cuminte, s-ar fi intins ba dupa tigari, ba doar asa, sa-si auda oasele trosnind. Mi-ar fi stricat labirintul inainte de a ajunge la sfert, de ce sa-l mai incep? Mai bine il desenez cu degetele, uite, ziceam, aici e intrarea, un perete, doi perete, trei perete... Afara cam ploua.
- Fata, asta e un labirint fara iesire. Cine nu si-a lasat faramaturi pe drum sigur ramane captiv.
- Unde, fata, pe burta mea?
- Da, da, si maine nu te mai duci la serviciu, dai telefon si le spui ca ai mici probleme cu burta, te vor crede bolnava.
- Si tu?
- Eu le spun ca pietrisul mi-a mancat pantofii si n-am mai avut cu ce sa ma incalt, nici n-as minti. Si, de suparare, nu m-am mai impotrivit cand a inceput sa ma manance si pe mine cineva, ceva. Or sa ne prescrie tratamente: tie pentru dinauntrul burtii, iar mie pentru aparente. Noi vom ramane aici pentru totdeauna, in lumea asta galbena, ne vor creste sine de cale ferata pe burti, trenuri si gari. Si gari. Uite, s-a oprit ploaia, ma duc acasa.