miercuri, februarie 14, 2007

Din tablou zambea un abur



Rasuflare ghicita in ceasca de cafea, e noapte acum si mi-am agatat in cuier inca o naluca. Ma voi imbraca maine cu alta, iar cea de azi va ramane lipita de perete. Peretele de azi e mai putin alb decat cel de ieri, dar mai alb decat cel de maine. Imi fac o lista cu defecte peste care nimeni nu poate trece, iar cel mai umflat dintre toate este ca te sfaram daca te ating. N-am sa te ating.
Si poate chiar ne iubeam un pic-pic, pana n-o mai ramanea nimic.
Sub degetele artisului vanator m-am transformat in amfora, inauntru au curs zi-de-zi-lele. Pasul, cuvintele frante, poezii le numeau, dar ce stiau ei? Si bolborositul era poezie, si eu eram. Acolo, pe canapeaua verde, imi fluturam oral contradictiile, ei le numeau iarasi poezii. Decupata din sfera, existam, iar uneori, daca mutra vreunui dumnezeu imi parea antipatica, o spuneam in rime si ei ziceau ca ce frumooooos. Iar daca mi-era, simplu, pofta de buze, acopeream foamea cu alte drumuri, cu alte vorbe, cu alte jocuri. Iar miezul capata contururi groase, contururile deveneau minciuni pe care singura mi le inganam la culcare.
Intr-o zi am spart amfora si am aruncat-o in timp, apoi am alergat dupa cioburi si le-am pisat cu o lingura de argint, s-au amestecat cu lucrurile si suflurile. De marginea canapelei verzi se mai reazema cotul, piscotul, labele si botul. Cine mai poate n-are decat sa continue.

3 comentarii:

Anonim spunea...

:)

Anonim spunea...

sunt leu si ascult pink floyd. alta definitie pentru mine nu am gasit, candva.
acum o regasesc la tine. ai avut dreptate. :)
e frumos blogul acesta al tau, altul. am sa mai vin pe aici. :)

ummagumma spunea...

Oaga, :) u back!

Ti-am spus ca am stiut de la prima vedere, a fost love at first "site", asa... :) Multummesc, poezio! :)