miercuri, noiembrie 29, 2006

Mersul cu spatele sau pentru ca atunci cand ploua...


Trec oameni in rosu prin fata ta. Tu esti ca intr-o fotografie cu zimti: pe scaun, cu privirea pierduta, in planul secund trupuri straine. Ii privesti pe cei in rosu si nu stii sa spui daca sunt mai frumosi decat forma literelor care ti se asaza intre doua linii paralele. Ei trec, rad, e innorat, in fata ai un carnetel cumparat de la un surdomut. Ti-ai dormit dimineata cu soare, ai mers cu spatele inspre aseara, un aseara cu canapele galbene, ai dansa. Mergi mai departe, spre alaltaieri, apoi spre miercuri despletit cu nebunie de noapte, normal de pranz, nervi de dimineata. Marti, luni, duminica, sambata. Oamenii in rosu trec spre mainele lor, tu spre saptamana trecuta, iunie ravasit, nedumerit, apoi mai, aprilie, martie. Deznadejde, pace, renastere. Afisai o rezerva pe care nimeni nu indraznea sa o contrazica sau sa o deranjeze in vreun fel. Februarie gol, ianuarie, intr-un fel si el, doar daca ti-ai putea aminti. Ploua in mare. Dintre o Pina Colada si un Sex on the Beach alegi, pana la urma, culoarea. Oranj, oranj. Si iar dispare galbenul si vin alte grupuri in rosu, socializeaza in jurul tau, tu doar uiti sa duci tigara la gura. Faci cercuri de foc in jurul capetelor care mereu se indreapta spre altceva, gestul cu tigara pe conturul cotului, sprijinit de masa, al baiatului cu ochii tristi. Dintr-un difuzor auzi: n-ai stiut sa tragi de sfori, am cazut de mii de ori. Si brusc esti sigur ca e vorba despre tine, te revolti, cine i-o fi spus si cu ce drept ti-a bagat viata in difuzorul asta? Ei, na, pana la urma scuturi scrumul, dai capul pe spate si zambesti prelatei de deasupra. Decembrie pana la cer, noiembrie carusel, octombrie explozie, septembrie acasa. Rosu aprins, a inceput din nou sa ploua, stai sub copertina si iti lasi coatele biciuite de stropi. August in straturi de dulce si acru, iulie mandru, iunie cu emotii. Dincolo de acoperisul lung, marea. Parca n-o mai stii, ieri iti era mangaiere pe glezne, azi s-a intunecat si te intrebi de ce ti s-a oprit privirea pe afisul pe care scrie UMFLAM: - saltele barci colaci mingii / - lipim art plaja: - saltele barci Avem DOPURI si CURELUSE ptr SALTELE! . Rosul s-a schimbat in verde brotacel, trec niste maturatori cu veste fluorescente. Ti-e frig, te ghemuiesti in prosop, ploua din ce in ce mai tare, e furtuna. Iulie cu furtuna, cu talpi murdare pe cearsafuri imaculate, ti-e frig iarasi. Un alt iulie iti apare in fatza spre care mergi cu spatele, fusta verde, apoi o alta vara, cand chiar credeai ca poti respira forever in acelasi ritm. Ti-a ramas obiceiul de a-ti potrivi pasul dupa omul care merge langa umarul tau, n-ai scapat inca de mica furie atunci cand el accelereaza sau incetineste, iar tu trebuie sa schimbi repede stangul cu dreptul. Ii tragi o palma dupa ceafa, metaphorically speaking, apoi faci totusi efortul de a te potrivi. Te gandesti la mers, dar tremuri in prosop, iti ploua pe litere, iar pasii iti sunt din ce in ce mai iuti acum, cand oamenii in rosu s-au hotarat in sfarsit sa se adaposteasca si nu-ti mai pun frana, esti liber astfel sa te potrivesti ritmului si directiei ploii. Repede, repede, inainte spre inapoi, mai ai putin si te nasti. Eu nu ma mai duc azi acasa? Mi-e frig.

Niciun comentariu: