miercuri, noiembrie 29, 2006

Despre incredere sau sa nu investesti in ceva ce mananca



Ieri am vorbit mult, am fumat mult si m-au bantuit tot felul de ganduri.
Stiam insa ca am sa le uit imediat ce voi incerca sa le ordonez in fraze. Am vorbit despre proiecte, despre stari, despre convingeri si despre incredere, iar acum, desi sunt cu mult mai obosita decat ieri si mult mai putin desteapta, am sa incerc sa incropesc ceva. Daca nu iese, nu-i bai, revenim, rectificam, explicam... Am incredere ca… haha. Cuvant amagitor, dar nu asta stim oare cel mai bine sa facem?

De cate ori nu am spus sau nu am auzit fraza ai incredere in mine, atat iti cer? O cerem, e adevarat, ne suparam amarnic daca ceilalti indraznesc sa se indoiasca de noi, ne simtim jigniti si tradati cand auzim un "ba nu" sau un "uite ce cred/simt eu de fapt". Dar suntem noi oare in stare sa oferim increderea? Sa inchidem pur si simplu ochii si sa ne lasam pe mana altcuiva fara sa ne punem intrebari? Si acum nu vorbesc despre probleme de afaceri sau despre probleme de viata si de moarte, ci doar despre siguranta afectiva de care avem toti nevoie. Cat confort emotional imi poti oferi tu, ca doar esti om, nu zeu. Cu cata iubire neconditionata crezi ca-mi poti inveli nelinistile? Da, cu tine vorbesc, prietene, prietena. Doar ca te rog sa nu iei tot ce scriu la modul personal, ci sa intelegi ca esti doar o particica din mine, ca mi se intampla tot felul de lucruri si cu tine, dar si mai multe fara tine. Ai incredere in mine, e tot ce-ti cer, ai incr... Ce stiu sigur? Pai stiu ca n-as putea sa calc pe sufletul nimanui, in asta am incredere. Pe sufletul tau niciodata, dar te rog, ai si tu grija de al meu. Si mai stiu ca niciodata nu spun eu prima minciuna, ca nu sunt eu cea care insala prima. Iti sunt fidela atata timp cat imi esti fidel, e atat de simplu.

Mereu avem nevoie de dovezi si, din nou, vrem sa primim, dar uitam sa dam. Amanam si ne ascundem nefacutul nimic in spatele unui ce? doar ma cunoaste si stie ca n-as putea sa... Pai uite ca nu stie, uite ca se intreaba, deci spune-i, adu-i aminte, cere-i din nou incredere si da-i asigurari ca si increderea ta exista, chiar daca tu, undeva, inauntru, ai indoieli. Spune-le oamenilor si ce vor sa auda, asa-i tii langa tine. Prietene, prietena. Mai esti aici? Poti sa faci pauza de tigara, sa stii. In timpul asta, iti promit ca nu ma voi gandi la nimic, deci nu vei pierde nimic. […] Ha, m-ai crezut? Ai avut incredere, ai crezut in vorba mea? Ea glumea, zice poemul. Dar nu-i asa ca te-am ajutat sa-ti fumezi tigara cu seninatate? Te-am mintit frumos, iubeste-ma. Oricum n-ai reusi sa ma iubesti mai credibil decat ma mint eu. Cand e vorba despre increderea in afectivitatea celorlalti, suntem toti soareci si pisici. Dar trebuie sa stii, nu se poate sa nu stii ca de fapt nu ne datoram nimic unii altora, in jungla trebuie sa ne mancam, nu sa ne iubim. In jungla suntem mereu singuri si trebuie sa ne gasim hatisuri utile, bune fie pentru ascuns, fie pentru inaintare. De ce ti-as imprumuta liana mea, de ce mi-ar pasa ca stai si bocesti in spatele unui morman de frunze , de ce te-ar interesa ca azi n-am vanat nimic? Te oferi? Imi dai asigurari ca stai sa te vanez pe tine? Ce fraier(a)! Uite cum te mananc, uite, n-a mai ramas din tine nici o coditza de emoticon. Nu-i asa ca ar fi mai usor? Tu ai ajunge o cantareata vestita, tu un bun parlamentar, tu o amanta pe cinste, iar tu chiar regele maimutzelor.

Am apelat la un amic de incredere, dar... Sa nu ai incredere in el, e un... Trebuie sa-mi recastigi increderea, insa... Ai avut incredere in mine, iar eu... Surse demne de incredere au dezvaluit... De ce nu aveti incredere in copiii vostri? Medicul era de incredere, nu ne-am dat seama... Avea nevoie de increderea mea, totusi... Am prea multa incredere in oameni, uneori... In ce sa mai ai incredere? Increderea in tine insuti va spori dupa... Numai in propriul instinct am incredere, el... In parintii tai sa nu-ti pierzi niciodata increderea, ei... Ea se confrunta cu o lipsa totala de incredere, intrucat... Ti-am tradat increderea, te rog... Am incredere in Dumnezeu ca...

Si tot asa.

Ai incredere in mine ca-ti spun adevarul? Da? Ma cunosti bine, zici? Adevarul meu e bland si nu doare, dar ti-as recomanda sa nu te bazezi totusi pe asta. Daca ma iei pe nepregatite, as putea sa-ti servesc unul pe care n-am avut timp sa-l slefuiesc la colturi si ai putea sa te zgarii. Da, dar te zgarii singur, pentru ca eu stau pe loc, tu esti cel care isi infinge carnea in coltii umbrelor. Daca imi aduc aminte, scot rivanolul din buzunar si dezinfectez locul, dar nici pe asta sa nu te bizui mereu. Dincolo de teorii, insa, dincolo de dubii inramate cu sarguinta, dincolo de teama de rani noi si de zgandarirea celor vechi, cerem in continuare celor dragi sa aiba incredere in noi si vrem ca si ei sa ne ceara acest lucru. De ce-ti zic asta? Pai uite, de-aia. Ca sa pot continua si spune ca oricat ne-am dori sa traim pe cont propriu, ne raportam mai intotdeauna la ceilalti, depindem de ei, de starile lor, de reactiile lor. Uneori un prieten se simte vinovat ca ne-a inselat increderea, fara sa stie ca afectiunea noastra pentru el nu se impiedica intr-un ciot. O vorba, un gest, un gand sau chiar un sir de actiuni nu pot anula ce a existat inainte de momentul sau momentele neinspirate. Stiu acum ca daca oamenii mei ar citi textul, ar tinde sa ia ce spun eu prea personal. Va implor, nu faceti asta. Pana si tu ai putea sa... te rog, prietene, prietena, nu! Uneori mi se intampla sa citesc texte ale unor oameni pe care nu-i cunosc si sa mi se para fie ca sunt despre mine, fie ca sunt scrise chiar de mine intr-un vis pe care l-am uitat. Uneori nu am incredere nici in mine insami, dar atunci parca si mai tare am nevoie sa am incredere in celalalt. In orice relatie cu un om sau un grup de oameni avem mereu o perioada de varf, un apogeu. De acolo nu se mai poate urca. Apoi, in loc sa get din nou a(ceeasi) life, tanjim dupa ce nu mai poate reveni. Da, exista mereu o panta descendenta, dar asta nu inseamna coborarea in infern, ci s-ar putea sa insemne doar pace si un ritm mai bland. Pe culmi, aerul e prea tare, nu poti sta la nesfarsit acolo, la un moment dat simti nevoia sa-ti iei slipul si slapii si sa pleci in alta parte. Iar apoi, cand urci iarasi, nu te mai aventurezi pana in varf, pentru ca deja ai fost acolo si nu mai ai nimic de demonstrat. Te opresti langa o piatra, te sprijini de ea, respiri aer curat si ti-e pur si simplu bine. Dar parca nu mai e vorba de incredere, oare am divagat? Nu prea mult, pentru ca uite, dau vorbele peste cap si zic: nu e rau sa ai incredere in cararile pe care ai mai umblat sau pe care le-ai croit chiar tu, ele nu te insala prea tare, doar cat le dai tu voie. Defrisam, asta facem toata viatza. Cautam teritorii noi de explorat, dar din cand in cand ne face bine si intorsul acasa, acolo unde altadata am pus caramizi, am udat flori, am cautat semne. Acasa inseamna oameni dragi, inseamna locuri, ganduri familiare, inseamna timpul in care nu mai vrei provocari.
Imi place sa ajut oamenii sa aiba incredere in ei insisi, nu e un hobby, e un mod de viata. Si imi asum riscul ca prima "victima" a brand new omului respectiv sa fiu chiar eu. E o lectie pe care o invat nu in fiecare zi, ca ar insemna ca sunt prea silitoare, dar de cateva ori pe an sigur. Lasa, ca nu-mi pica blazonul, mai gasesc eu si luna viitoare ceva de defrisat, asa imi zic.

Cineva imi spunea ca devii mai sincer pe masura ce iti asumi mai mult ce urmeaza sa marturisesti si ca pe masura ce devii mai sincer, iti pierzi mai tare increderea. Ca odata ce devii sincer, iti pareimediat rau, dar nu te mai poti opri. Ca exista un context pentru sinceritate si ca, odata disparut contextul, apare regretul confesiunii respective si indoiala ca-ti vei mai asuma vreo alta. Asa este, numai ca pentru mine increderea nu se leaga neaparat de confesiune. Confesiuni se pot face in tren, pe internet, intr-un hol in care iesi sa-ti aprinzi o tigara. Confesiuni nu-i faci neaparat unui prieten sau unui om de care iti pasa prea mult, ci unuia pe care intamplarea ti l-a pus alaturi in Momentul in care tu ai nevoie sa spui despre tine. Contextul pentru confesiune se creeaza mult prea usor, ar fi naiv sa te consideri prietenul cuiva care tocmai ti-a povestit viata lui. Te-ai nimerit langa el, s-a nimerit langa tine. Unii oameni chiar au nevoie sa vorbeasca despre ei pentru a se intelege, cand te rostesti parca e mai usor. De la un prieten, insa, astept si altceva in afara de confesiune. Si, la randul meu, nu vreau sa am incredere doar ca nu-mi va divulga “secretele”, ci ca va fi acolo si data viitoare, ca e compatibil cu mine si pe alt segment decat cel al discretiei, ca poate sa-mi ofere lucrurile de care am eu nevoie cel mai mult, rabdare si delicatete, pentru a-mi da si mie voie sa i le ofer. Si compromisuri… nu, nu e ceva rau. Sa traiesti fara sa faci compromisuri inseamna sa traiesti singur. When in Rome , do what the Romans do. Le facem tot timpul, dar cu prietenii, cu oamenii dragi, si mai des. Iar din cand in cand explodam, nu mai suntem diplomati, ne infuriem, suntem slabi, plangaciosi, obsedati, paranoici, miorlaiti, puerili, melodramatici, muti, isterici, suntem poate rai si meschini. Si tocmai aici intervine increderea asa cum o pricep eu: prietenul in fata caruia ti-ai dat voie sa “explodezi” iti suporta altfelul. Si tu lui. Si-ti spune lucruri care sa te ajute, sa te faca sa te simti mai bine sau sa te scuture. Si face gesturi frumoase, pe care tu le apreciezi, chiar daca-s fortate. Te bucuri ca s-a straduit si ca nu te-a lasat balta. Si apoi, tu si el, el si tu puteti rade de tot. Sau puteti tacea sincer.


Am vorbit cu tine, prietene, prietena, dar nu numai cu tine, am incredere ca stii.
iulie

Un comentariu:

Lorena spunea...

Increderea ... ce cuvant mare ... am incercat atat timp sa ating acest ideal ... am reusit cu greu, insa pentru sta am trecut printr-omare incercare a vietii ... am fost pe punctul de-a claca ... pe punctul de a pica in acea prapastie definitiva ... dar cateva cuvinte in care am putut sa cred intr-un anumit moment mi-au arata ca totate eforturile mele n-au fost zadarnice ... Increderea exista, o puteam avea in cei de langa noi, trebuie doar sa deschidem ochii larg si sa vedem lucrurile cu claritate ...