Vocea mea cazu intr-o soapta, am cazut si eu si am redevenit copil, vocea mi se ducea undeva, pe o planeta cu nume rotund. Daca ma prabusesc inseamna ca tu ma astepti la capatul vocii mele care cade doar pentru a urca din nou. Se face seara, vocea mi se
Se face seara, vocea ti se transforma in soapta, eu, copil, ies din pantecul mamei si te ating, femeie. Daca ma prabusesc inseamna ca ma descopar. Era decembrie, ma nasteam greu sa te nasc si mai greu, dar nu stiam atunci. Pendulam intre mama si tine, intre mama si mama, intre tine si tine. S-a intamplat
S-a intamplat ceva, astfel incat dupa decembrie a venit ianuarie, parea firesc. Eu ma tot minunam de pom, globuri, lumanari, de tata imbracat Rosu in Mos Craciun. Ma minunam, ca in fiecare an, de iarna, apoi ma tot miram de tine si vocea mi se ducea undeva, pe-o planeta de zar si de vreasc, nu ma inselam
Nu ma inselam, eram aproape unul de celalalt, dar eu din copil voiam sa devin barbat si deveneam si mai copil. Ma primeai ca pe o felicitare de anul nou de la nuimportacine, ma asezai in teancul legat cu funda roz, undeva, pe la mijloc, ma amageam ca o faci pentru a ma proteja de praf si de lumina, imi spuneam ca te impresioneaza alura mea de felicitare originala sau poate refuzul de a fi o persoana, dar atunci te modelam frematatoare
Dar atunci te modelam, frematatoare. Te faceam din vorbe, noaptea isi toca intamplarile, iar tropotul de om imi acoperea vocea. Pentru tacere trebuie sa-ti fie ori foarte bine, ori foarte rau, mie imi era bine si nu-ti spuneam, te caram dupa mine in locuri care nu-ti placeau, dar daca nu te revoltai insemna ca-ti placea sa nu-ti placa. Ieseam din
Ieseam din tine numai in decembrie, ma nasteai greu sa te nasc si mai greu, vocea ta, camera ta erau ca un argument in forma de confesiune. Ma opream uneori sa respir, sa exist, si-ti povesteam apoi despre cum n-am fost pe front, rana era o butaforie, ce mai conta ea, daca nici gerul, nici vara nu mai contau? In intuneric parca se zbatea altcineva
In intuneric se zbatea cineva, paseam spre conturul in haine albe si exersam mangaierea fara atingere, stiam ca-s atat de multe gari in fiecare plecare si parca nu voiam s-o ratez pe cea mai frumoasa. Erai acolo, parca imi era deja dor, parca imi era deja frica, erai acolo, in camera cu sine de cale ferata. Se zbatea cineva, calatorul in haine albe
Calatorul in haine albe sunt eu, ma apropiam de mine, exersam mangaierea pana la atingere, eram rece, deja murisem sau era doar iarna. Poate plecand am ramas in camera ei cu pereti albastrui, poate a plecat ea... nu, eu nu am fost pe front, rana e o butaforie, nu exista, dar nu vreau maini straine care sa verifice daca mint. Demult nu mai dau telefoane, soldat absent la datorie, marai o formalitate, doua, trei, ma gandesc la ea si la camera pe care n-am indraznit sa o intreb nimic, doar ii povesteam intamplari
Doar ii povesteam intamplari cu planete si coincidente, cu mine se intampla destinul sau poate eu ma intamplasem demult cu el, scriam povesti albastrui peste peretii in haine albe, toate incepeau si se terminau in decembrie, tot scriindu-le, m-am ratacit in ele si n-am vrut sa caut iesirea. Eram oboseala vocii mele, poate
Poate eram oboseala vocii tale care se tot duce undeva, pe o planeta cu nume rotund
Pe o planeta cu nume rotund, daca ma prabusesc inseamna
Daca ma prabusesc inseamna ca esti gata sa te nasti
Sa te nasti, daca ma prabusesc
Prabusesc castele. Cel care zambeste primul e cel care moare.
Cel care moare poate zambi.
Se face seara, vocea ti se transforma in soapta, eu, copil, ies din pantecul mamei si te ating, femeie. Daca ma prabusesc inseamna ca ma descopar. Era decembrie, ma nasteam greu sa te nasc si mai greu, dar nu stiam atunci. Pendulam intre mama si tine, intre mama si mama, intre tine si tine. S-a intamplat
S-a intamplat ceva, astfel incat dupa decembrie a venit ianuarie, parea firesc. Eu ma tot minunam de pom, globuri, lumanari, de tata imbracat Rosu in Mos Craciun. Ma minunam, ca in fiecare an, de iarna, apoi ma tot miram de tine si vocea mi se ducea undeva, pe-o planeta de zar si de vreasc, nu ma inselam
Nu ma inselam, eram aproape unul de celalalt, dar eu din copil voiam sa devin barbat si deveneam si mai copil. Ma primeai ca pe o felicitare de anul nou de la nuimportacine, ma asezai in teancul legat cu funda roz, undeva, pe la mijloc, ma amageam ca o faci pentru a ma proteja de praf si de lumina, imi spuneam ca te impresioneaza alura mea de felicitare originala sau poate refuzul de a fi o persoana, dar atunci te modelam frematatoare
Dar atunci te modelam, frematatoare. Te faceam din vorbe, noaptea isi toca intamplarile, iar tropotul de om imi acoperea vocea. Pentru tacere trebuie sa-ti fie ori foarte bine, ori foarte rau, mie imi era bine si nu-ti spuneam, te caram dupa mine in locuri care nu-ti placeau, dar daca nu te revoltai insemna ca-ti placea sa nu-ti placa. Ieseam din
Ieseam din tine numai in decembrie, ma nasteai greu sa te nasc si mai greu, vocea ta, camera ta erau ca un argument in forma de confesiune. Ma opream uneori sa respir, sa exist, si-ti povesteam apoi despre cum n-am fost pe front, rana era o butaforie, ce mai conta ea, daca nici gerul, nici vara nu mai contau? In intuneric parca se zbatea altcineva
In intuneric se zbatea cineva, paseam spre conturul in haine albe si exersam mangaierea fara atingere, stiam ca-s atat de multe gari in fiecare plecare si parca nu voiam s-o ratez pe cea mai frumoasa. Erai acolo, parca imi era deja dor, parca imi era deja frica, erai acolo, in camera cu sine de cale ferata. Se zbatea cineva, calatorul in haine albe
Calatorul in haine albe sunt eu, ma apropiam de mine, exersam mangaierea pana la atingere, eram rece, deja murisem sau era doar iarna. Poate plecand am ramas in camera ei cu pereti albastrui, poate a plecat ea... nu, eu nu am fost pe front, rana e o butaforie, nu exista, dar nu vreau maini straine care sa verifice daca mint. Demult nu mai dau telefoane, soldat absent la datorie, marai o formalitate, doua, trei, ma gandesc la ea si la camera pe care n-am indraznit sa o intreb nimic, doar ii povesteam intamplari
Doar ii povesteam intamplari cu planete si coincidente, cu mine se intampla destinul sau poate eu ma intamplasem demult cu el, scriam povesti albastrui peste peretii in haine albe, toate incepeau si se terminau in decembrie, tot scriindu-le, m-am ratacit in ele si n-am vrut sa caut iesirea. Eram oboseala vocii mele, poate
Poate eram oboseala vocii tale care se tot duce undeva, pe o planeta cu nume rotund
Pe o planeta cu nume rotund, daca ma prabusesc inseamna
Daca ma prabusesc inseamna ca esti gata sa te nasti
Sa te nasti, daca ma prabusesc
Prabusesc castele. Cel care zambeste primul e cel care moare.
Cel care moare poate zambi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu