miercuri, decembrie 27, 2006

Doru(l)


Si stiu, da, stiu ca va veni clipa in care-mi va ajunge doar ce-mi amintesc.

Mi-am dat seama ca un alt lucru pe care nu-l, din prea multele pe care nu le, este dorul. Am spus de atatea ori ca imi e, oi fi mintit. Poate nici nu exista dorul, de fapt, iar romanul, nascut poet, isi numeste atat de frumos lipsurile. Esenta dorului, o vorba care ne salveaza pre noi de la a da explicatii, ar fi de a nu. Eu mai ales nu, si nu de acum. Dar daca nici macar acum, inseamna ca poate chiar nu exista. Iar daca nu exista, m-am scos.

Mai departe, ma ras-torn, adica ma torn dincolo. Si ma ras-ucesc sa vad nu numai cu ochiul.

Eu mai ales, eu m-ai ales.

Niciun comentariu: