duminică, septembrie 17, 2006

Am un creier labagiu

Nu mai pot sa scriu, nu mai pot sa simt. Sau simt, dar nu-i frumos sa-ti storci puroiul in public. Asa ca imi intorc spatele si-mi zic: du-te invartindu-te. Pana ametesti si cazi cu capul de bordura.
Si daca prind picior de Mos Nicolae, ii dau cu cartea-n cap. Cum care carte? Aia pe care ma chinuiesc s-o citesc de o saptamana si n-am ajuns decat la pagina 21.

si zilele trece...

Revelatia saptamanii. Am un creier labagiu. Reactioneaza la stimuli la care in mod normal ar trebui sa-si intoarca fundul (si nu in sensul ALA... ca tot mi-a zis aseara tembelizorul ca se insoara John. Elton John.) si incepe sa frece, sa macine, sa nu ma lase sa dorm, sa ma joc, sa mint, sa muncesc. E inchis acolo, in cutia aia pe care cineva a desenat doi ochi uneori verzi, alteori intunecati, de cele mai multe ori incercanati, e inchis acolo, zic, si ma improasca pe dinauntru cu tot felul de scursuri pentru care nu s-a inventat nici o drena si care se usuca si se lipesc de intentiile initial bune. Si doar ii zic: terminaaa, baaaa, ce, esti de capul tau? Esti de al meu! Nimic. Si as putea sa fac atatea alte lucruri bune si sanatoase doar: cumparaturi, sex, conversatie, emisiuni, mancare, curatenie, plimbari, nani, reclame. Sau sa citesc. Pana una-alta, mi-a dat voie sa ajung la pagina 37 a cartii aleia. Pana la Revelion poate ating chiar suta. Daca nu-l apuca iar pe asta. Ptiu!

7.12.05

Niciun comentariu: