duminică, septembrie 17, 2006

Sa-ti scriu

As vrea sa-ti scriu ceva frumos, ceva care sa-ti placa, sa te doboare si sa nu te mai lase sa te gandesti la altceva. Mi-e greu insa, mi-e aproape imposibil sa ma adun si sa ma regasesc in starea aia de perplexitate infiorata pe care o simt totusi, de doua, trei ori pe zi, dar in momentele cele mai nepotrivite. Nici nu vrei sa le stii.
Cand eram pustoaica imi dadeam drumul la imaginatie si la dicteul automat. Scriam NIMIC, dar era asa de frumos! Ceilalti cautau sensurile, uneori le si gaseau. De cativa ani nu mai pot decat sa scriu despre CEVA. Poetry for poetry's sake e o varsta depasita. Iar cand scrii despre ceva-uri nu prea mai poti, dupa o vreme, nici sa scrii mult, nici sa bati campii cu gratzie.
Cand incepi sa studiezi textele altora temeinic, esti capabil sa te bucuri de maiestria scriiturii, dar nu mai poti lacrima pe un colt de roman siropos. Am patit asa si cu textele, si cu filmele. Cand imi intrase in cap sa fac regie film, ii agasam pe toti din jur, in timpul vizionarii, cu amanunte tehnice. Atunci mi se parea "cul", asa cum mi se parea si cititul cu compasul in mana. Vorba vine.
As vrea, asadar, sa ma pot intoarce la minunata naivitate a vorbelor care curg una din alta si sa-ti scriu asa:
imi esti continent minuscul, ma plimb pe pielea ta explorandu-te pana la ultima parere de rau si mai apoi. Te inghit, te rasuflu, te tac, fac o sfera din tine, o framant ca pe o coca, apoi ma uit cum cresc painea, cozonacul si covrigii...
Dar n-as mai fi eu, nu?

Niciun comentariu: