As a matter of FUCKED

Mi-am amintit ceva ce am citit mai demult: "pana si cea mai patimasa dragoste e alcatuita din traversari ale atator pustiuri launtrice."

Si nu, nu e oarba.

Vine unul si-ti zice: altceva iti trebuie, uite, ochiigurapicioarelefrunteabaniiisteriile. Daca n-ar comenta, oamenii n-ar mai fi. Esti prostul ei, ii zic lui vocile, celalalt te iubeste mai mult, ii zic ei.

Dar stii si tu. Stii ca iti place sa stai alaturi de omul ala. Sa il visezi, sa il inventezi. Uneori omul pe care-l iubesti e doar un pretext. Alteori doar o conventie. Te iubesti pe tine acolo, iubesti sa simti in felul ala.

Pe de alta parte, cand lucrurile nu ies cum vrei sau cum ti-e tie comod, nu poti sa condamni pe nimeni pentru alegerea pe care o face. Nu poti sa impui nimanui sa simta altfel. Te enervezi, zici ca-l urasti pe cel care a ales gresit, dar de fapt urasti neputinta ta proprie de a fi in toate felurile. Urasti omenescul din tine, cel care prevents you from being chosen by the one you have chosen.
Si iar vine unul si-ti spune: e mai bine asa, trebuia sa se intample, era timpul sa deschizi ochii.

De parca i-ai fi inchis vreodata.

5.11.05