duminică, septembrie 17, 2006

Punct si de...

As vrea sa-mi inventez o poveste punctiforma ca sa pot uni punctele cand vreau eu si in ordinea in care vreau eu, sa ma pot surprinde de fiecare data cu noi inceputuri si cu finaluri neasteptate. Sau sa pun un punctoi mare si gras la jumatatea drumului. Punct ochit, punct ratat, zic unii, spera altele. Cine sa vrea totusi sa ma de-puncteze? Si ce daca? Ma pun la punct imediat si fac punctii prezentului. Sau mai bine sa pun punct unui demers inutil? Da' daca sunt tentata de virgula? Eh... decat sa pun punctul pe i, mai bine pun puncte de suspensie... Iar obsesia asta de azi pentru puncte nu se numeste in nici un caz punctualitate...

21.10.05

Un comentariu:

mamamia spunea...

Asta este o poezie dadaista...sigur.:) M-a atras imaginea si am pierdut sensul. La a doua citire parca am intrezarit ceva...Mai astept si candva stiu sigur..candva voi intelege.:)