Nu te mai zbate, nu te mai impotrivi, nu mai spera. Nu vei fi niciodata fericit. Oceanul in care dai din maini, din picioare si din creieri e doar un lighean cu apa statuta. Cine si-a spalat picioarele acolo? Tu nu stii, pentru ca pentru tine asta e lumea. Nu ai incotro, trebuie sa-ti accepti coaja de nuca sau barcutza de hartie si sa plutesti... sa plutesti. Nu stii ca de fapt te intorci mereu de unde ai plecat, repetand aceleasi greseli. Pana intr-o zi, cand barcutza se va opri. Nu ai unde sa fugi. E suficient sa incerci sa-ti iubesti coaja de nuca. Stiind ca nu vei fi niciodata fericit, dar traindu-ti pe deplin maruntele, umilele bucurii, puncte de sprijin pe cercul fara inceput si sfarsit pe care navighezi.
Un comentariu:
Hmmm..., oare acelasi siren ne vine in minte, si tie si mie?! Ba. Imposibil.
Pare abandonat blogul, dar nu m-am putut abtine comentariului. Asta patesc cand imi zgandare cineva adevarul... :)
Trimiteți un comentariu