luni, septembrie 11, 2006

Aristomiaow




Si acum am sa ma duc sa fac dus, am sa ma dau cu crema epilatoare, am sa cobor scarile, am sa ma duc la masina rosie, pe urma spre rutina, dar am sa pastrez starea asta. Tu vei ramane aici, ai sa mai lucrezi, ai sa mai fumezi, ai sa mai tastezi, dar ai sa pastrezi starea asta. Din mersul lucrurilor va mai veni cate o imbratisare pufoasa de matza care zgarie rau. Take carrrrrrr.



Intr-o zi, poate maine , poate azi, poate mult mai tarziu, am sa-ti pun sub perna un copy paste cu tine. Te voi scrie si te voi spune lumii, vei fi nemuritoare. Te voi scrie, Aristomiaow.



Sa nu-mi vorbesti de vieti viitoare, sa nu ma impietresti in proiecte, Mishka, mi-e bine acum, in secunda asta, pe marginea rujului, cu tine, aici e Emotia, aici e Povestea. Mi-ai fost anuntata, nu stiu cum se intampla ca stiu mereu, dintr-un zambet scapat, dintr-o virgula, stiu Povestea, cum voi primi patine, cum le voi aseza in debara pentru mai incolo, cum ma voi gandi cateodata daca a venit momentul si cum il voi amana. Imi repeti ca sunt trufasa, Mishka, dar nu stii oare ca trufasii isi iubesc de fapt vulnerabilitatea si din cauza asta o tin ascunsa de ochii strazii? Din drum ma intorci, ma strigi, imi spui adevaruri de otel invelit in catifea, asa ca in loc sa fac pe viteaza, te voi scrie si te voi pune in chenar. Cineva te va dezlipi de acolo candva si te va indesa intr-un portofel, iar atunci voi incepe sa te uit. Dar iarasi te voi scrie, din amintiri umplute cu fictiuni, din nou vei astepta sa te afli, te voi scrijeli pe coltul unui pupitru de scolarita si te va durea, Mishka. Te vei ascunde sub farduri, sub cearceaful de satin, vor veni sa te vindece, sa te dezveleasca, vor veni cu crema demachianta si cu riduri, dar tu vei zambi, sigura ca durerea te face frumoasa. Atunci ei vor pleca, iar tu vei sti ca mi-am pus patinele.
Sa fii geloasa pe barbati, pe tot. Spui ca barbatii sunt asa vulnerabili, cand sunt dezbracati… ti-e ciuda pe ei; goi, par subjugati. Esti geloasa pe orice, toti barbatii iti apartin, pentru ca sunt mereu disponibili, asa te-a invatat tatal tau, te-a invatat sa iti cauti singuratatea, dar el nu stia si nu dorea asta, te voia doar fericita, mandra si libera. Sa fii stapana propriului suflet pe distante mici, stapana franturilor, a intamplarilor, astfel nimic nu te poate infricosa. Atunci, in cele cinci minute in care barbatii sunt ai tai, le dai ce ai mai bun, misterele tale. E un targ corect, Mishka, nicicand nu te-ar mai putea iubi la fel, mai mult inseamna intotdeauna mai putin.
Cine te incolaceste cu vorbe iti poarta Poarta, oamenii sterpi nu au vorbe. Nu iubesti un barbat intreg, iubesti cuvintele lui, gesturile lui mici, inconstiente, iar cand ele devin demonstrative si mari, cand cuvintele inceteaza sa fie liane si devin comunicare, se topeste si dragostea ta in simplu atasament. Pentru asta esti tu facuta, Mishka, sa iubesti si sa te lasi iubita; daca ai inlocui fosnetul genelor si framantarea de buze moi cu freamat de arme si scrasnet de ganduri logice, ti-ar creste barba si mustati. Si totusi in prima ta privire catre mine se afla samburele acela de lupta. Atunci mi-am zis: ori o iubesc, ori n-o suport. Mi te povestise cineva inainte, nu aveam alt punct de referinta, dar cand te-am vazut, am stiut ca nu-mi fusesesi spusa corect, cea pe care ma asteptam s-o intalnesc nu erai tu, faceai parte din alta Poveste. Ai zambit intr-un fel si atunci am inceput sa te stiu. Mai tii minte poza? Toata lumea a spus ca e urata, chiar si tu, mai ales tu. Nu e cea mai buna fotografie a ta, dar e prima pe care ti-am facut-o, iar inceputul acela de zambet nu mai exista in nicio alta imagine cu tine. Acolo esti tu, Mishka, netrucata, neprefacuta, frumoasa.



Intre noi, Sushenko, exista o energie semirazboinica, dar una cu moliciuni si rotunjimi, sa aratam cum suntem, sa ne demonstram sinceritatile, sa ni le demontam. Cu ceilalti acceptarea e una simpla si fireasca, desprinderea la fel, eforturile nu se repeta, nervii de plastilina nu dau voie la recuceriri. Tu esti regina subtiranica, Sushenko, poti fi blanda si iubitoare, dar domini pe furis si esti ticaloasa pe-nserat. Iar eu iti sunt supusa. Ma vei scrie?



Te voi scrie, Mishka, intr-un alt acum, te voi imprastia in iarba, te voi ascunde sub pietre, te voi presara in mare, voi inmuia pensule in tine, te voi imparti in note muzicale. Te voi risipi, Mishka, asa vei putea mereu sa te cauti, numai asa vei putea sa te bucuri cand te gasesti, pentru a te compune, a te recompune. Iar cand te voi vedea captiva in cautarea aceasta, tinerete-fara-batranete ii va fi titlul. Apoi, pe muteste, pe nevazute, pe de nimeni stiute, Sushenko Aristomiaow isi va aseza patinele inapoi in debara si va adormi.

4 comentarii:

Anonim spunea...

salut,ziceai ca treci cu aristomiaow si pe alte strazi.sau n-ai zis?:)

Anonim spunea...

dar eu mai stiu ce am zis? :)

Anonim spunea...

pare f fain bloggerul asta. daca mai cade mult weblogul ma mut si eu... :)

ummagumma spunea...

muta-te, invata cum se folosesc butoanele astea si pe urma invata-ma si pe mine, ca nu mai am prea multe urechi sa le prind in clesti de rufe.
href blef :))